Arta mexicană clasică a rezistat trecerii timpului cu ajutorul unui ingredient secret

În Galeria 209 a Muzeului Metropolitan de Arte din SUA se poate găsi o „batea” din lemn, o tavă circulară mexicană care datează din vremea Viceregatului Spaniei. 

Creată de artistul indigen Jose Manuel de la Cerda, tava este acoperită de o vopsea neagră, lac lucios, despre care se știa că are proprietăți decorative și protectoare.

• Cel mai vechi virus uman, descoperit în oase de neanderthalian
• Ziua în care „fecioara din Orleans” a intrat în rândul sfinţilor

Suprafața obiectului este ornată cu motive florale aurii, portocalii și roșii, case pitorești și bărbați călare, totul pentru a portretiza scene din poemul latin Eneida – atunci când protagonistul își provoacă inamicul la luptă și începe un război, indică Popular Science.

În timpul vieții sale, meșteșugul artistului era unul la mare căutare în rândul elitei, spune Jose L. Lazarte, asistentul specializat în conservarea tablourilor din cadrul muzeului.

Operă de o mare măiestrie artistică

„Este mult prea frumos pentru a te putea uita la el, dar merită din plin”, spune acesta. „Bateas” precum este acesta nu numai că erau populare în Mexic, dar erau apreciate și de fețele regale din Europa.

Pe lângă faptul că este nevoie de talent pentru a realiza scenele de război așa cum sunt ele ilustrate pe tavă, mai este nevoie și de expertiză pentru a putea păstra o așa operă peste secole sau chiar milenii. Aici este punctul în care specialiști precum Lazarte intervin, dar pentru a fi eficient este nevoie să cunoască toate detaliile.

Și tocmai aici se găsește dificultatea. Majoritatea tehnicilor științifice și resursele folosite de conservatori sunt specifice artei vest-europene, ceea ce lasă un gol de cunoaștere pentru restul lumii, inclusiv America Latină colonială.

Arta din America Latină colonială

„Există multe presupuneri legate de arta din acest spațiu și se bazează pe cunoașterea europeană”, spune Lazarte. În încercarea de a umple acest gol, Muzeul, Societatea Hispanică a Muzeelor și Bibliotecilor – HSML și Facultatea de Medicină Weill Cornell din New York colaborează la un proiect care se concentrează pe materialele speciale, uleiul de Chia și asupra modului în care ar fi putut să fie folosit ca liant sau agent de uscare în tehnica mexicană ca cea folosită de Cerda.

Pentru crearea lacului special, este creată o pastă din mai multe ingrediente, printre care și grăsime de la o insectă solzoasă numită „aje”, un pigment al culorii dorite, dar și un tip de ulei care ajuta cu uscarea. Ultimul component ajută la integrarea tuturor elementelor, păstrează amestecul în stare lichidă suficient de mult pentru a se putea lucra cu el și conferă strălucirea specifică.

Uleiul de Chia era folosit ca agent de uscare în societățile pre-hispanice, dar experții nu sunt siguri cât de mult a mai fost folosit după ce Mexicul a fost cucerit de spanioli. Studierea tehnicilor artistice locale în înregistrările istorice poate ajuta conservatorii să înțeleagă diferitele tipare – dar din cauză că cea mai mare parte a documentelor care au supraviețuit sunt scrise de coloniști, descrierile sunt departe de a fi obiective.

„Obiectele nu au cum să ne mintă”

Colaboratorii din cadrul celor trei instituții apelează la noi metode de analiză științifică pentru a identifica materialele. „Obiectele nu au cum să ne mintă”, mai spune Katz. În prezent nu există o metodă pentru a identifica uleiurile Chia din operele de artă sau de a le deosebi de alte substanțe similare, spun reprezentanții nuzeului.

În jurul anului 2014, un birou lăcuit aparținând lui de la Cerda și care era deținut de HSML a fost trimis la Muzeul de Arte Fine din Boston pentru o expoziție; în schimb, specialiștii de acolo au făcut mai multe teste. Au putut determina ce pigmenți au fost folosiți în decorațiile pictate și lac, ce materiale conținea stratul premergător, dar nu au putut identifica cu exactitate agentul de uscare.

Pentru că cercetătorii nu s-au putut baza prea mult pe documentele istorice pentru a identifica materialele din arta indigenă mexicană, există prea puține surse de referință. Chiar dacă poate fi frustrant să începi de la zero, spun ei, este incitantă trasarea directivelor pentru noi direcții de cercetare.

Material necunoscut

Pentru a identifica uleiul Chia din obiecte, cercetătorii caută în principal trei elemente principale: lipidele, proteinele și ADN-ul, Dar analiza lor este și mai complexă de atât, pentru că o anumită tehnică poate să nu funcționeze de la sine, spune Arslanoglu, unul dintre cercetători.

În identificarea uleiului Chia din obiecte prin intermediul lipidelor și proteinelor, cercetătorii s-au folosit de două tipuri de spectometrie de masă, care implică spargerea unei molecule mari în bucățele mai mici care sunt astfel mult mai ușor de analizat. Proteinele de exemplu, sunt sparte în lanțuri mai mici de aminoacizi care poartă numele de peptide. Acestea sunt mai apoi ionizate pentru ca cercetătorii să poată căuta și mai multe indicii care să-i ajute la identificarea sursei moleculei ca întreg.

Dar caracterizarea proteinelor de ulei de Chia poate să fie o provocare, chiar și cu spectometria de masă, pentru că există foarte puține baze de date publice referitoare la peptidele animale versus cele vegetale, mai spune Arslanoglu.

Peptidele de Chia nu au trecut prin procesul de secvențiere a ADN-ului, ceea ce înseamnă că cercetătorii trebuie să apeleze la o abordare mai îndelungată, numită secvențiere „de novo”. Au spart fiecare mostră și au ionizat-o de două ori pentru a construi molecula originală, mai degrabă decât să se folosească de baza de date pentru a identifica un corespondent într-o substanță deja cunoscută.

Demistificarea ingredientelor

Pentru înlăturarea misterului din jurul ingredientelor lacului, Christopher Mason, profesor de genetică, fiziologie și biofizică la Weill Cornell, încearcă o nouă metodă de secvențiere. Aceasta presupune identificarea tuturor codurilor genetice dintr-o mostră, chiar dacă dimensiunile acestora sunt infime.

Cu toate că în principal sunt în căutare de ADN de Chia, există însă multă altă informație care trebuie să fie filtrată. Dar pentru a efectua această analiză Mason are nevoie de un control extensiv asupra mostrelor pentru a se asigura că nu detectează doar ADN-ul tuturor persoanelor care au manipulat obiectul de-a lungul secolelor.

Vă mai recomandăm și:

„Brăţările regale dacice de la Sarmizegetusa Regia”, conferinţă în cadrul Muzeul de Arheologie din Lisabona

Dovezi ale unei biserici bizantine au fost descoperite pe o plajă din Așdod

Cum mirosea societatea antică? Oamenii de știință reconstruiesc mirosurile din trecut

Stele de mare, descoperite de arheologi la Templo Mayor din fosta capitală aztecă Tenochtitlan